Notar Craiova

Obligaţiile mandatarului

---

In mod tradiţional, în doctrina românească, sunt analizate două obligaţii în sarcina mandatarului: (1) obligaţia de a executa mandatul şi (2) obligaţia de a da socoteală mandantului despre îndeplinirea mandatului.

Ne reţine atenţia conţinutul obligaţiei de a executa mandatul întrucât acesta este complex2 şi se impune să fie analizat din multiple unghiuri:

(a) obligaţia de a respecta limitele mandatului;

(b) obligaţia de a respecta modul de executare indicat de mandant;

(c) obligaţia de a depune diligenţă.

(a) Obligaţia mandatarului de a respecta limitele mandatului are două faţete:

– aceea de a executa tot ce a promis şi

– de a nu face nimic în afara mandatului.

Astfel, mandatarul este obligat să îndeplinească misiunea în întregime, pentru că o executare parţială îi va angaja răspunderea faţă de mandant. Executarea mandatului este indivizibilă, astfel încât mandantul nu poate fi obligat să accepte o executare parţială.

Obligaţia de a se cantona în limitele mandatului este de fapt expresia regulii clasice statornicite chiar de Codul Civil (art. 1546 al. 1), potrivit căreia mandatul este de strictă interpretare. Ca o derogare de la această regulă, îi este însă permis mandatarului să îndeplinească acele acte (neprevăzute printre obiectul mandatului) carc fie se află în dependenţă, fie sunt urmarea firească a misiunii ce i-a fost încredinţată şi a căror îndeplinire poate, uneori, să fie chiar obligatorie pentru buna executare a mandatului.
(b) în ceea ce priveşte obligaţia de a respecta modul de executare impus de mandant, în doctrină3 se face distincţia între mandatul imperativ şi mandatul facultativ.



Mandatul imperativ – Dacă mandantul a dat instrucţiuni precise cu privire la modul de executare a mandatului, atunci acestea trebuie respectate obligatoriu (cu privire, spre exemplu, la circumstanţe de timp, loc, preţ, calitate, origine, etc), nefiind admisă o executare prin echivalent.

Mandatul facultativ – Dacă mandantul nu a dat instrucţiuni cu privire la modul de executare, atunci mandatarul este liber să decidă şi să aleagă singur modalităţile de executare. El trebuie însă să-şi îndeplinească misiunea respectând cel mai bine interesele mandantului, conform naturii actului, a circumstanţelor şi a uzanţelor, mandatarul trebuind să se comporte cum ar face în mod normal, in concreto, orice persoană diligentă.

(c) Obligaţia de a depune diligenţă în executarea mandatului este expresia ideii potrivit căreia mandatarul, fiind chemat să îndeplinească un act în numele mandantului, misiunea sa nu se limitează strict la încheierea formală, mecanică a actului proiectat. Dacă mandatarul îşi poate permite să fie neglijent în propriile afaceri, atunci însă când acţionează în serviciul unei persoane trebuie să dea dovadă de o atenţie sporită. în definitiv, nu este admisibil ca mandatarul, chiar neremunerat fiind, să aducă prejudicii mandantului.

Actul trebuie încheiat în interesul mandantului, iar mandatarul trebuie să se asigure că actul îi va fi util mandantului şi va produce toate efectele dorite de acesta. Tocmai de aceea, dc multe ori, mandatarul beneficiază de puteri largi în negocierea clauzelor contractuale. Mandatarul trebuie să depună diligenta unui bun părinte de familie. Aplicaţiile acestei obligaţii sunt multiple, imposibil de enumerat în totalitate. în îndeplinirea mandatului, mandatarul trebuie să acţioneze cu celeritate, cu promptitudine, cu prudenţă, discreţie. S-a decis astfel că atunci când mandatarul este însărcinat cu dobândirea unui bun sau procurarea unui serviciu, acesta trebuie sâ se asigure că acestea corespund destinaţiei dorite de mandant.

sursa-notariatpublic.com