Notar Craiova

Mandat succesoral

---

O primă problemă este aceea de a şti dacă dreptul de opţiune succesorală poate fi exercitat prin mandatar? Altfel spus, este dreptul de opţiune un drept exclusiv personal al succesibilului? Se întemeiază el pe considerente personale ale optantului sau nu reprezintă decât o decizie pur economică?

In această chestiune, majoritatea doctrinei a decis că dreptul de opţiune nu este un act exclusiv personal, ci unul de natură patrimonială, motiv pentru care se recunoaşte şi dreptul creditorilor de a-1 exercita pe calea acţiunii oblice. Cu toate acestea, se admite că opţiunea pe calea acţiunii oblice ar putea fi refuzată creditorului dacă se dovedeşte, în concret, că există considerente de ordin moral care ar face ca opţiunea să constituie în acest caz un act cu caracter exclusiv personal.

In practica notarială se admite posibilitatea exercitării dreptului de opţiune succesorală prin mandatar. Se poate considera că dacă mandantul a înţeles să confere unei persoane dreptul de a opta în numele său (în oricare din modalităţile prevăzute de Codul Civil), atunci actul de opţiune nu reprezintă în intenţia succesibilului-mandant un act personal care să poată fi exercitat numai de acesta. Se argumentează şi prin faptul că, de cele mai multe ori, mandantul nu are cunoştinţă de suficiente elemente pentru a opta personal, date precum situaţia pasivului, eventuale acte de ultimă voinţă ale defunctului urmând să le cunoască abia pe parcursul desfăşurării procedurii, la care evident nu poate fi prezent. Reţinem că un astfel de mandat dă dreptul mandatarului să renunţe la succesiune, chiar când nu ar exista pasiv succesoral sau acesta ar fi în orice caz mai mic decât activul !

Putem manifesta unele rezerve faţă de posibilitatea acceptării prin mandatar a unui legat cu sarcină, dacă mandantul nu avea cunoştinţă de sarcina impusă.

• Mandatarul este liber să stabilească masa succesorală (inclusiv, eventualele cote indivize în cazul în care bunurile ce au aparţinut defunctului au fost deţinute în stare de indiviziune sau devălmăşie în timpul vieţii), iar în cazul în care mandantul este moştenitor rezervatar, mandatarul poate să fie sau nu de acord cu liberalităţile făcute de defunct (fie prin acte între vii, fie mortis causa).



• O altă problemă este aceea de a şti cum interpretăm mandatul pentru dezbaterea succesiunii, fără ca mandantul să fi mandatat şi pentru a exercita dreptul de opţiune succesorală? Se poate considera că un astfel de mandat – evident, incomplct — exprimă de fapt un act de acceptare tacită, care face imposibilă exercitarea dreptului de opţiune în alt mod de către mandatar în cursul procedurii? Dimpotrivă, se poate considera că un astfel de mandat conţine în sine, tacit, puterea de a opta în orice mod, căci altfel cum ar putea participa mandatarul la procedură, dacă nu ar face un act prin care mandantul să-şi înşusească sau nu calitatea de moştenitor?

în mod evident, un astfel de mandat nu poate fi considerat un act de acceptare tacită. După cum s-a arătat, fiind citat, simpla prezenţă a unui succesibil în cursul procedurii, nu valoarează act de accceptare tacită. De aceea, nici mandatul pentru participarea la procedura succesorală, nu poate valora act de acceptare tacită.

Apoi, deşi incomplet, conţinând totuşi expresii ca „va stabili masa succesorală ..”, „…numărul şi calitatea moştenitorilor”, credem că acest mandat poate fi interpretat în sensul că dă dreptul mandatarului să exercite inclusiv dreptul de opţiune succesorală, pentru că numai în acest mod (după însuşirea calităţii de moştenitor în numele mandantului) va putea participa la procedură şi va putea astfel executa mandatul.

• Se impune să ştim dacă mandatul încetează o dată cu încheierea procedurii succesorale notariale (fie prin suspendarea cauzei, fie prin eliberarea certificatului de moştenitor) sau dacă mandatarul poate, în temeiul aceluiaşi mandat, să solicite repunerea pe rol a dosarului succesoral suspendat sau suplimentarea masei succesorale.

De multe ori, mandatele pentru dezbaterea succesiunii conţin formula „…va obţine certificatul de moştenitor”, acesta fiind evident scopul pe care mandantul îl urmăreşte. Mandatarul nu-şi poate asuma o oblig-aţie de rezultat, dar el trebuie să depună toată diligenţa pentru executarea mandatului pe care 1-a acceptat. De aceea, suntem de părere că mandatarul are puterea de a solicita repunerea pe rol a cauzei suspendate, reluarea procedurii succesorale notariale şi obţinerea certificatului de moştenitor, în temeiul aceluiaşi mandat, fără a fi nevoie de un mandat special.

Dacă s-au omis a se declara bunuri cu ocazia desfăşurării unei prime proceduri succesorale (sau situaţia juridică a acestora nu era clară la acel moment) şi se impune obţinerea unui certificat de moştenitor suplimentar, mandatarul poate solicita completarea masei succesorale în temeiul aceluiaşi mandat, nefiind nevoie de un mandat special. Din faptul că interesul moştenitorului este acela de „a obţine certificatul de moştenitor”, trebuie să înţelegem că moştenitorul-mandant urmăreşte ca mandatarul să îndeplinească toată procedura legală pentru a clarifica transmisiunea activului şi pasivului moştenirii cu privire la toate bunurile ce au aparţinut defunctului, şi nu numai cu privire la cele ce au fost declarate cu ocazia unei prime dezbateri. Din punct de vedere procedural, nu interesează pe mandant dacă aceasta se realizează printr-un singur certificat de moştenitor sau, ulterior, prin mai multe certificate de moştenitor suplimentare. Ceea ce el urmăreşte este reglarea în totalitate a transmisiunii, iar mandatarul este obligat să urmeze procedura, astfel cum aceasta este prevăzută de legislaţia în vigoare, până la îndeplinirea integrală a obiectului mandatului.

sursa-notariatpublic.com